În litigiul pe care l-am avut cu Tours Claus, membră Alis Grup, și cu patronul acestei firme, Liviu Jișa (detalii AICI și AICI) am câștigat ceva, procesul (în primă instanță), dar am și pierdut ceva, încrederea în colegii care reprezintă – mai mult sau mai puțin – breasla jurnaliștilor din județ. Iată de ce am decis să mă retrag din Asociația Profesioniștilor din Presa Clujeană. Nu am aroganța să cred că demisia mea va schimba lucrurile care nu merg bine în APPC, deși nu ar strica să se întâmple așa. Toate explicațiile le-am cuprins în scrisoarea deschisă de mai jos.

Dragă Remus Florescu, șef al APPC,

Dragă conducere a APPC,

Dragi membri ai asociației,

A venit vremea să mă retrag din Asociația Profesioniștilor din Presa Clujeană, în care m-am aflat încă din primele luni ale înființării ei. O să vă explic în câteva rânduri de ce am luat această decizie.

În 2016, am fost dat în judecată de o firmă de transport rutier de călători și de patronul acesteia. Era pentru prima dată când urma să compar în fața unei instanțe de judecată în calitate de pârât, iar despăgubirile care mi se cereau erau uriașe: un milion de euro. Am știut că procesul poate fi mai degrabă un fel de pumn în gură, soluția disperată a unui patron nemulțumit că am publicat lucruri pe care nu dorea să le vadă publicate, ca să îl parafrazez pe Orson Wells. Dar mi-a fost greu și m-am așteptat ca APPC să fie alături de mine; nu a fost. Libertatea presei trebuia apărată, credeam eu; dacă nu libertatea, măcar omul din presă, membru APPC, care era acuzat și poate nu era vinovat decât că și-a făcut onest meseria.

În 2017, am câștigat procesul, în primă instanță. Îmi place să cred că avocatul meu, eu și adevărul am stat în aceeași boxă. Judecătorul a decis să respingă toate cererile formulate de acuzare, ca neîntemeiate. Magistratul a arătat limpede că nu există vreo faptă ilicită cauzatoare de prejudicii care să-mi poată fi imputată și că articolele de presă au fost de interes general, cu verificarea informațiilor, conform unei baze factuale adecvate, ca să citez din motivarea sentinței. M-am simțit bine și m-am așteptat ca APPC să vină alături de mine; nu s-a manifestat nici de data aceasta. Credeam că avem împreună șansa de a demonstra că o trotinetă este capabilă să întreacă un autocar, cu condiția să meargă pe drumul cel bun.

Înțelegeți, așadar, de ce am ales să îmi prezint demisia. Demersul de a publica articole scrise de mine în anuarul APPC este minunat, dar rămâne un paleativ. Adevărata misiune a APPC este să îi reprezinte pe membrii săi, la bine și la greu, să ajute breasla să devină mai credibilă, cel puțin la Cluj. Iar eu nu m-am simțit în niciun fel reprezentat. Mă îndoiesc că existau șanse să se schimbe ceva la apelul care urmează.

Și apropos de credibilitate. Cunosc persoane care m-au întrebat ce să facă atunci când au fost nedreptățite, jignite, calomniate de către jurnaliști; sau șantajate, că se mai întâmplă și acum cazuri. Tuturor le-am recomandat nu să redacteze un inutil drept la replică, ci să se adreseze instanțelor de judecată. Dacă fiecare ar proceda așa, cu orice risc, breasla ziariștilor ar deveni rapid mai responsabilă, mai curată. Cum spuneam, mai credibilă. APPC ar trebui să încurajeze propunerea mea de completă asanare a presei, chiar și după ce eu ies din asociație.

Cu stimă, Ionel Lespuc”.